Cun custu nòmene si cheret narrer unu tipu de pasta fata in domo cun farra de trigu, abba tébia e sale, triballados a manu cun s’azudu de una busa po fagher mizas. Est unu modu comente un’àteru de presentare unu màndigu fatende de sa semplicidade sarda un’arte… Est una ispecialidade sarda comente medas de sa tradissione nostra, chi naschen dae sa sapiéntzia de sas massàias antigas, chi chircaian de assentare comente podian su papare pro lu fagher diversu mancari cun sos matessi ingredientes, ma assentados in prus modos.

 

Custu tipu de pasta est connóschidu pius che totu in Barbagia e Barigadu (Ula Tirso, Busachi e biddas acanta). In Ula si naran Cannisones, e in onore de custu màndigu annu cun annu sa Comuna aparitzat finas una sagra in pratza, event bellu meda chi balet sa pena de sighire. Como ispiegamus sa retzeta, puru si fut istadu mezus a la isperimentare cando la faghen: mancari non siat difìtzile, po otènnere una pasta de su matessi ispessore bi cheret abbilidade.

 

Tribagliada sa farra de trigu tostu cun abba tébia e sale, si forman cantigheddos fines de de chimbe chentìmetros de longària, a inghìriu de sa pasta si faghet passare sa busa in modu de otènnere una pasta furrigheddada e bóida intro, si si podet de su matessi, poite ca devet còghere in modu uguale in cada parte. Su segretu est de non los cracare tropu, ca sa pasta s’atacat a sa busa, ma non si deven nemmancu lassare tropu russos, ca sa pasta non coghet bene e in-d-una manu sola cracare e furriare, assentare e uniformare, est una chistione de esser pràticos…

 

Su cundimentu po custa pasta est a piaghere, ma si preferit sa bagna cun sartitza, peta de porcu o de puddighinu. Sa chi est in sa fotografia est istada cundida cun bagna de puddighinu e casu de erbeghe, comente sa traditzione cheret.

 

Po fagher custa pasta non sun obligatórias doses pretzisas: donzi  massaja trabagliet sos ingredientes mentovados finas a cando otenit una pasta non tropu modde ma nemmancu tosta de non poder esser manovrada. Sa pasta est bene tribagliada cando, tirendechela risultat elàstica e non si segat.

 

Pro sa bagna si trabagliat cun sos ingredientes de sa tradissione: unu sufrissu de azu e chibudda a cantigheddos piticos, peta a piaghere, tamata, laru e sale.

 

Una variante bona meda de sa tradissione cunsistit in su cogher sa pasta in brou de erbeghe e cundire cun casu istajonadu, a piaghere cun-d-unu pagu de pìbere subra. Bonu apetitu a totus!

 

Pro domandas, consizos o àteru, jamare a su num. 328/8681960 o iscrìere a: icnos2@gmail.com