Work in ProgReS pro sa Repùblica sarda

Amus intervistadu a Salvatore Acampora Pistis, 30 annos, archeòlogu e operadore culturale, segretàriu de ProgReS – Progetu Repùblica. Unu de sos prus giòvanos, si nono su prus giòvanu segretàriu de partidu in Europa. Sos temas? S’idea indipendentista de ProgReS e sas resones de su proite s’Ìsula diat dèpere colare dae regione autònoma italiana a istadu soberanu.

Su 40 pro chentu de sos sardos narat chi est indipendentista. B’at pagu fide in s’Itàlia in crisi o it’est sutzedinde?

Semus faghende nostra sa cussiéntzia natzionale, est una cosa chi sos sardos s’intenden in coro, ca benit dae sa cultura nostra. Ma ischimus chi totu àteru contu est a trabballare a proe de una proposta polìtica cuncreta: Progetu Repùblica naschet, paschet e creschet cun custa punna. A èssere credìbiles, cuncretos e mustrare chi un’àteru ghetu de istèrrere sas mòvidas polìticas giai faghet e oe nos benit pretzisu.

A si nde ischìnghere dae s’Itàlia cales profetos econòmicos diat dare a sos Sardos?

Su de si leare sa responsabilidade e su deretu de ghiare a manu nostra su caminu chi bolimus fàghere. A su chi semus oe, a sa Sardigna s’Istadu italianu ddi depet pagu prus o mancu unos 10 miliardos de èuros. Semus faghende crèschere sa petitzione populare de su Frocu Birde pro s’istitutzione de s’Agentzia Sarda de sas intradas fiscales. Imbucade a bìdere su portale nostru www.progeturepublica.net pro ghetare un’ograda a su contadore de sas intradas chi amus aprontadu pro bos nd’abbigiare bois etotu cantu de su dinari nostru tocat a Itàlia e non torrant prus leende s’àndala de su fumu. “S’Itàlia campat sa Sardigna” est una de sas fàulas chi s’intendent a giru.

E de sa cultura? Cale Sardigna est a promòvere? E cale iscola est a torrare a pesare in Sardigna, peri a nivellu de programmas?

Totu in Sardigna est una chistione culturale. Sos programmas iscolàsticos sardos depent allegare de sa terra nostra, de sa natzione nostra. Si oe abbaidamus unu sussidiàriu de s’iscola primàrgia nos acatamus chi s’istòria nostra mancu unu bìculu bi nd’at. Su contu malu est chi s’iscola italiana contat s’istòria italiana, ello sa sarda. In s’iscola su chi est a sa Sardigna si faghet a gràtzias chi bi sunt insenniantes de bona boluntade. Est dovere a cumentzare a promòvere sa cultura nostra, sende bonos a dda deretzare in sa modernidade.

Cales sunt sas propostas bostras in contu de sardu?

ProgReS – Progetu Repùblica at presentadu su progetu ‘Polìticas Linguìsticas in ProgReS’, chi allegat de limbas natzionales sardas: sardu, tabarchinu, sardu-cossu, saligheresu e italianu. Limbas cun sa matessi dinnidade. Si andades a su portale web nostru, in cue ddu podides lèghere.

Soberania territoriale e tzerachias militares. Seis pensende chi una Sardigna indipendente diat dèpere abbarrare suta s’aprigu de sa Nato o seis  puntende a sa neutralidade?

Sunt sos Sardos chi depent bìdere ite fàghere in sa terra issoro, bases militares o rigas de patata, pro dda ghetare a risu. Bi sunt istados in su mundu chi bivent sena esèrcitu e non dia negare chi sa Sardigna non potzat bènnere a èssere unu de custos.

In Sardigna amus unu tassu de disocupatzione de su 16% isciaddidu, e non nde chistionemus mancu de sos giòvanos: su mesu est a ispàssiu. Ite tocat a fàghere?

Petzi in su setore de s’agroalimentare, fatu su bisòngiu 100, s’oferta est petzi a su 30. Unu cras amus a dèpere torrare de prus a s’agricoltura, sa de presu o a km zero, sa de sa cosa bona chi sa terra nostra at semper batidu. Est pretzisu pònnere a sistema sos benes culturales, materiale e immateriales. Sa cultura bogat rèdditu in sas natziones in ue sas cosas andant comente depent andare. Sos sitos archeològicos nostros sunt sa traditzione nostra. Acapiende sa cultura a unu turismu chi prèngiat totu su logu, amus a donare unu cras mègius a nois etotu e a fìgios nostros. Sos pianos industriales in Sardigna sunt torrados a contu a totus francu a sos Sardos. Una polìtica sèria depet dare respustas a su oe…

Ispopulamentu de sas biddas de sos montes e de sos pranos addai dae su mare. Sa Sardigna est giai a grabbu de ciambellone: ais carchi idea pro torrare a populare sas biddas?

Tocat a tènnere sos servìtzios a su tzitadinu. Sena servìtzios non faghet a pianificare. Non podimus pensare de nde pesare entes che sas provìntzias in unu ghetu demagògicu totu e a pustis abbarrare in s’isetu chi sos servìtzios abbarrent, ca minimende sos servìtzios no est naradu chi ismènguet sa pressione fiscale. E in prus a dies de oe sos prètzios e sa calidade de sa vida de sas biddas est totu che pare! Tocat de puntare in subra de una Sardigna slow.

Sa terra e sos pegos. Comente dìaias torrare a istantargiare custos setores de fundamenta de s’economia sarda?

A tòrchere s’economia dae su chi nde batit sa terra sua non torrat a contu. A fàghere un’economia chi non tenet nudda ite bìdere cun su territòriu amus petzi diseconomias. Como nde batimus dae foras su 70% de su chi nos bisòngiat de cosa de papare: dae Sardigna non tenimus pretzisu de cunchistare àteros mercados, ma su nostru etotu.

Diat pàrrere una genia de protetzionismu…

Protetzionismu diat èssere a impònnere sa bèndida de sos produtos nostros, ma non semus narende de ddu fàghere a poderiu, ma de afortiare sa partnership cummerciale intro de Sardigna e sos grupos mannos. S’Inghilterra at iscritu leges de custu paru, cun s’impinnu a minimare de unu cuartu sas emissiones de CO2, ponende in mente a una mòvida de sa sotziedade, Friends of Earth, connota a pustis dae totus chi fiat dovere a ddu fàghere. Sa sustenibilidade gasi benit a èssere unu imbentu pro pònnere prus in paris su logu cun sa globalizatzione.

Infrastruturas. Eja su treninu birde, bellu meda a nivellu de panorama e de turismu, ma francu sa lìnia ferroviària Casteddu – Thàthari semus galu a s’’800. Non nd’alleghemus de caminos, ca a leadas in Sardigna paremus andende a s’interru. In ite ideas seis de isòrvere custas chistiones, peri a nivellu de dinari…

Parimus ischidende•nos•nde imoe, ma sa Sardigna s’Itàlia dd’at semper tenta a regione alàrgia. In s’àteru sèculu amus àpidu unu rolu mannu a nivellu istratègicu e militare in su cuntrollu de su Mediterràneu e comente segunda lìnia de defensa pro s’invasione soviètica. Ma pustis chi nd’ant ghetadu su muru de Berlinu, pustis sa derruta de sos regimes nord africanos, non semus prus determinantes a nivellu geopolìticu. Si cumprendet chi pro su guvernu sa Sardigna dda podet pònnere a una banda. At a èssere chi s’Itàlia si pensat a beru de pèrdere su cuntrollu in pitzu de s’Ìsula in custu sèculu e pro more de custu non bi ponet dinari. In contos de caminos podimus nàrrere chi in Sardigna sas istruturas ddas ant semper fatas pro agiudare su setore privadu. Sa soberania feti nos podet dare una crae, bisongiamus de una rapresentàntzia europea bona pro nos fàghere piscare in sos fondos istruturales chi nde semus iscrancados. E cun su dinari de sa vertèntzia intradas dìamus pòdere fàghere cussas infrastruturas chi bolimus.

Polìtica energètica. Petrollu, metanu, eòlicu, solare o ite?

S’Ìsula oe in die non guvernat su setore energèticu ca non tenet sa soberania pro ddu fàghere. Nos nde sobrat su 20%, e noistames nos tocat a pagare s’energia su dòpiu de su chi si pagat in Itàlia e cunforma a sa mèdia europea una sienda sarda gastat 3000 èuros in prus de currente. Ddu depimus a su “triopòliu” Saras, Eni, Enel. Imoe non bisongiamus de pònnere dinari in prus pro s’energia, mancari chi bi siat de pensare a su solare geotèrmicu, pro torrare in intro de su standard de mix energèticu EU “Europa 20-20-20″. Su bisòngiu energèticu at a crèschere, e a prus de nde fàghere àtera at a èssere a nde istòddere cantu non nos serbit o in ue dda isperdimus. Sa bioedilìtzia faghet allogare unos 20% de energia. Dae como a pagu est pretzisu a nde tènnere partes de soberania peri in su setore energèticu, diat bòlere una agentzia sarda de s’energia pro fàghere minimare sos costos e crèschere sas intradas.