Shaw’s Road est una carrera chi s’agatat in Belfast, Irlanda de su Nord. In su 1969, 11 famìlias ant decisu de si fraigare sa domo in custa istrada una a curtzu a s’àtera pro permìtere a sos fìgios de tènnere un ambiente de profetu pro s’imparu de sa limba de minoria. Custos babbos e custas mammas non lu chistionaniant prus s’irlandesu e ant postu s’iscomissa de resèssere a imparare issos etotu sa limba issoro e de nche fàghere crèschere sos fìgios cun duas limbas.

 

Bi sunt resèssidos e sa comunidade s’est ismanniada cun medas famìlias chi ant sighidu custu disìgiu e ant gherradu puru pro tènnere in cue un’iscola in ue s’imparat cun su mèdiu de su gaelicu irlandesu e chi dae su 1985 est istada reconnota finas dae su dipartimentu de s’istrutzione. Custa gente aiat cumpresu cale sunt sas cosas de bundu pro mantènnere o abbivare una limba: famìlia, iscola e sotziedade. De custos tres temas ant chistionadu puru dae su 9 a su 11 de Nadale sos espertos e operadores de sa limba sarda atobiados in Fonne pro sa cunferèntzia annuale regionale de sa limba sarda ammaniada dae s’Assessoradu de s’Istrutzione Pùblica de sa Regione Sarda.

 

Una limba normale, su sardu (e àteras minorias europeas) a dies de oe in famìlia, in iscola e in sa sotziedade, custu su tìtolu seberadu pro s’atòbiu, nàschidu pro cumprèndere ite s’est fatu finas a oe pro sa limba mamma in famìlia, in iscola e in sa sotziedade e sos progetos pro su tempus chi at a bènnere. Sa Regione puru, che a cuddas famìlias irlandesas, paret imbucande s’andala de un’iscomissa manna, cudda de amparare su sardu e de lu pònnere a pare cun sas àteras limbas pretzisas pro sa comunicatzione fitiana.

 

“Su sardu, limba de s’identidade istòrica e limba de oe, s’italianu, limba de identidade natzionale, s’inglesu, limba chi nos aberit a su mundu” at naradu s’Assessore a s’Istrutzione Pùblica, Sergio Milia, aberinde e cuncruinde sos traballos in sa bidda prus arta de s’ìsula. Pro una limba abilida a bortas dae sos sardos etotu, su caminu est fatu de passos ghetados unu infatu de s’àteru, a bellu forcis, ma seguros chi ant a giùghere a carchi cosa sèria. S’Assessore chistionat de su progetu iscientìficu “Scuola digitale” chi at a tènnere unu finantziamentu de 120/130 milliones de èuros e in cue sa limba at intrare in manera ufitziale.

 

Lumenat puru sa formatziones de sos mastros e professores chi ant a dèvere imparare su sardu in iscola, gasi comente fentomat su progetu de alfabetizatzione pro totus sos sardos a sa valura chi bi est in s’imapru de duas limbas. Meda est de fàghere puru in sa sotziedade e sas ideas sunt diferentes: dae s’agiudu a totu sos prèmios de poesia e literadura a sas atividades de comunicatzione finas a nch’arribare a s’impreu de sa limba in sa liturgia, semper chi sa Crèsia siat in cussertu cun s’intentu regionale. In limba s’at a pòdere lèghere finas unu de sos giornaleddos de disignos animados de sa Walt Disney chi at dadu su permissu de lu bortare.

 

S’arrèjonu de s’Assessore est istadu afurriadu dae chistiones divàrias postas paris in custas tres dies dae su servìtziu linguisticu de s’assessoradu (ghiadu dae Giusepe Coròngiu) chi at mutidu sos espertos e tènnicos de custu setore a allegare de politica linguistica a tempos de oe, de sardu in iscola, de leges e progetos operativos pro sas limbas de minoria in Europa e de s’amparu de sa limba de minoria partinde dae sa famìlia. Sas relatziones de sas prof.ssas Rosalba Perini e Alessandra Burelli bènnidas dae Udine ant ammostradu comente àteras realidades de minoria sunt faghende in sas iscolas e in sas universidades pro permìtere de imparare finas una limba chi non totus connoschent ma chi diant bòllere sarvare dae s’ismèntigu de sa sotziedade moderna.

 

Sos professores de sas universidades sardas, Ignazio Putzu e Carlo Schirru, ant allegadu de sos progetos prontos a partire in s’annu novu pro sa formatzione de sos insegnantes chi disigiant a imparare su sardu a sos picinnos in iscola. Unu pensamentu de totus est cuddu chi si diat dèvere  fàghere intrare sa limba in totue, est a nàrrere chi est una limba chi, pro èssere normale, non podet abarrare cuada a segus de sas àteras o in sos ungrones istichios, ma devet pigare s’àndela de totu sas àteras limbas.

 

«In sos annos ’70 sa Catalogna at cumintzadu unu traballu de isparghinadura pretzisa pro s’impreu de su catalanu e 20 annos a pustis custa limba de minoria podet bantare una situatzione belle che pare a s’ispagnolu», narat Vittorio Dell’Aquila de su Centre d’Etudes Linguistiques pour L’europe agiunghende chi b’est una relata astrinta cando s’intèndet sa limba comente cosa pròpia e su ligàmene a su logu in ue s’istat.

 

Gabriele Iannàcaro, de s’Universidade “Bicocca” de Milanu chistionat de paesàgios linguìsticos pro fàghere cumprèndere cale est s’intendimentu de sa gente: «de limba o ebbia de dialetu». Sas iscritas, sos cartellos, sas insignas nos narant cantu sa limba est isparghinada o cantu est posta a pare cun sas àteras limbas, o finas cantu prus pagu si podet “bìdere” in sas cosas de manìgiu fitianu. Duncas, bolet chi totu sos chi traballant pro sa limba e chin sa limba resessant a nche li torrare cussa dignidade chi est cosa sua, chirchende puru de nche la fàghere arribare e connòschere finas a foras de sas làcanas de sa terra in ue est nàschida. Tando si diat pòdere cumintzare sighende su dìciu impreadu in su 2009 dae su Consìgiu de s’Europa pro amparare sas limbas regionales e de minoria: Use it, don’t lose it!…..chi a la nàrrere a moda nostra diat èssere: Chistiona•la, non nche la perdas!