Diat èssere bellu a si pensare in unu locu istràngiu cun gente e cosas pagu connotas e cun sa responsabilidade de dèpere èssere sa pandela de sa terra in ue s’est naschidos. Non meda  discansosu certu a si cumprèndere a pare, ma su coro e sos sentidos bonos resessint a pompiare prus allargu de tantas allegas nadas mancari isballiadas.

 

E sas boghes pesadas in versos podent dare s’idea de it’est su naturale de sos ómines incominciande própiu dae chie at imparadu a si connoschére finas cun su médiu de su cantu. Est s’úrtima esperiéntzia de su Tenore Murales de Orgosolo, pagas dies a oe, a metade d’’ennàrgiu e contat de una créschida professionale e de vida de cuddas de pònnere intr’e sos ammentos prus bellos. Difatis dae su 14 a su 24 de custu mese ant partecipadu comente rapresentantes de sa natzione italiana a “The 5th Surin International Folklore Festival”, su festival de su folklore de sa Thailandia.

 

Dae su 2006 s’Universidade de Rajabhat in Surin, cittade de su nord est de su Rennu de Thai, chi pigat su númene suo dae s’agetivu Thai (???) e chi bolet nàrrere líberu, ammaniat unu festival chi gràtzias a sas culturas populares de cada ungrone de su mundu disígiat a fàghere connoschère a totus un idea de paghe e de amore. Sas delegatziones ocanno fiant deghesete e de diferentes culturas, partinde dae sos bighinos de domo de sa Cambògia, de su Laos o de su Vietnam pro arribbare a Israele, a sa Finlàndia e a s’Itàlia.

 

Cada unu a manera sua teniat de ammostrare sa valura de sas traditziones suas cun costumenes, ballos e cantos. E sa Sardígna non podiat agatare rapresentante prus adecuadu de su tenore orgolesu chi cun s’arte antiga chi costoit dae séculos de istória at ammachiadu sas plateas thailandesas. B’est una genia de sentimentu diferente cando si cantat foras de s’ísula sarda, a nàrrer de su tenore, unu sentimentu belle belle prus forte ca sos istràngios agollint de prus su naturale de custa forma artistica e sa valura chi b’est aintro e no agatant totu cuddas críticas chi distinghet su públicu isolanu e chi si cuntentat a bortas prus de armonias acapiadas a su cummérciu chi no a aggradèsere sa bellesa chi b’est in su naschire de cada tumbada, finas si no est perfeta. Certu a tènnere sa possibilidade de ammostrare it’est cust’arte antiga a unu públicu internazionale est de importu pro fàghere connoschère sa Sardigna finas allargu meda.

 

Ma sa valura manna de custas esperiéntzias est finas a cumprèndere cantu de diferente b’est in su mundu o ite b’est de simigiante. Girande in sas biddas acanta a sa citade de su festival su gruppu orgolesu at pótiu bídere una forma de tessitura de sa seda, ammentandeli su manígiu fatu in bidda insoro pro s’ammaniu de su lionzu, particularidade chi li dat a su costúmene orgolesu cudda bellesa in prus de totu sos àteros. Custas ocasiones sunt bonas puru pro ammentare a sa gente chi bi sunt locos in su mundu in ue no est pro totus a tènnere una domo bella e sana o a tènnere dirítu a un istruzione. Su grupu est istétiu difatis ambasciadore de su sótziu de ballu de Tzaramonte chi est partecipande a unu progetu pro pódere fraigare un iscola própiu in sa província de Surin. S’ospitalidade est istétia de cuddas mannas, fatas de sinceridade e de semplicidade, ma chi a bortas servint pro imparare chi a chie tenet prus pagu, dat semper totu e non timet chi cras non bi siat prus nudda.

 

De parte sua su tenore at lassadu a custa manifestatzione e a custa gente sentimentos chi sighint una traditzione antiga, cantande sa séria, sa lestra, su ballu cantau, su passu torrau, sa vardeina e chircande de lassare a sa gente sa gana e sa curiosidade de lu torrare a iscurtare. Est unu séperu fatu dae s’incomínciu custu, dae cando in su 1993 est naschidu comente sótziu culturale cun tenore e gruppu de ballu.

 

Ant bisitadu medas e diferentes festival de su folklore comente cuddu de sa Córsica o su Festival Jazz fatu in Sant’Anna Arresi in ue ant tentu sa possibilidade de fàghere una sperimentadura cun battor boghes de féminas bénnidas dae sa Bulgaria cantande una versione de Procurade ‘e moderare alligra e rica de coloriduras. Sunt istétios in Frància, Olanda, Slovénia, Bélgio, Germània, e in citades de sa penísula porrinde a sardos e istràngios sa richesa de cust’arte chene tempus e lassande un ammentu de sa parte nóbile e fiera de s’ísula chi torrat in su cantu totu sos sabores de sa vida. Ca comente at iscritu Muriel Barbery: Sa vida est comente aundada dae su cantu chi arribbat de repente comente unu  sentimentu chi perfumat de amighéntzia, de solidariedade e a bortas finas de amore e sas tristuras de sa vida si ch’illacant lassandeche logu a sa cuncórdia.

 

Tenore Murales

 

Boghe: Franco Corrias
Bassu: Cosimo Mureddu
Contra: Maurizio Bassu
Mesu boghe: Salvatore Musina
Ite cantant: Zoseppe Moro, Peppinu Mereu, Remundu Piras
Maneras de cantu: séria, lestra, ballu cantau, passu torrau, gozos, mutos, vardeina

 

Vardeina: custa manera de cantare benit dae s’allega vàrdia e est nàschida cando sos pastores faghinde sa tramuda a caddu cantavant a tenore. A s’incomínciu de sa cantone si podent intèndere totu sas boghes chi a tretu a tretu cantant a sa sola
Mibelli: custu modu de cantare si podet intèndere in Orgosolo ebbia cando bi sunt festas e capitat chi prus tenores s’agatent paris pro cantare. B’est semper unu chi ponet sa boghe e poi bi podent èssere tres bassos, tres contras e tres mesu boghes diferentes chi cantant paris.