Su 5 de Sant’Andria de su 1981, in sa facultade de chìmica de s’Universidade de Tathari, si discuteit sa prima tesi de laurea in limba sarda.

 

Istudiante: Efisia Lamacchia, pitzinna vitzichesa. Professore: Bainzu Piliu.  Argumentu: sa depurassione de sas abbas in sas industrias petrolchimicas de Portuturre.

 

Una die signalada in s’istoria de sa cumbata pro s’amparu de su sardu. S’idea de Bainzu Piliu e de sos dischentes suos fut de torrare dignidade a sa limba de sos babbos nostros, fetendela intrare in sos aposentos de s’universidade e a su matessi tempus denuntziare unu disacatu ambientale.

 

Cando unu populu ponet sa chistione de sa limba, naraiat Gramsci, cheret narrer chi est ponende àteras chistiones: economicas, politicas, culturales. Nemos, tando, si nd’abizeit. Efisia Lamacchia, in su tribagliu sou, iscobiaiat a sa Sardigna intrea sos dannos fatos dae s’industria petrolchimica. Ma jornales e televisiones faeddein solu de s’intrada de sa limba in s’Universidade, chena dare atentzione a sos argumentos tratados.

 

A pustis de chimbe meses, un’àtera pitzinna orgolesa, Rosa Bassu, presenteit unu tribagliu subra sa chistione energetica in Sardigna. In cust’ocasione puru sos medios de comunicatzione iscriein de sa tesi presentada in limba sarda ma no faeddein de su sutzu.

 

Su professore Bainzu Piliu, tando, fut connotu meda in Sardigna pro s’atividade politica. In su 1976, umpare a ateros cumpanzos, fundeit su “Fruntene pro s’Indipendentzia de sa Sardigna”. In su mese de Nadale de su 1982 arrivein istajones de disaura: imputadu in s’incherta pro su “complotto separatista” benzeit arrestadu e cundennadu  a battor annos de presone.

 

Oe Bainzu Piliu tenet 72 annos, est in pensione e vivet in Tathari. Dae tres annos at detzisu de torrare in s’Universidade comente istudiante. Est iscritu in sa facultade de psicologia de Casteddu. In sas dies coladas at dadu s’esaminu de deretu de su tribagliu cun su professore Juanne Loy, discutende de licentziamentos e ateras chistiones sindacales.

 

Ite bos paret a jambare cadrea?

 

Ma devo narrer chi est meda pius fatzile a fagher su professore. Como cumprendo mezus sos istudiantes.

 

Bois, in su 1981, sezis istadu su primu a fagher intrare sa limba sarda in s’Universidade. Fut un’ispétzia de rivolutzione: finas a tando nemos b’aiat pensadu.

 

Tzertu, nemos b’aiat pensadu. Deo isperaia chi àteros professores sardos feteran sa matessi cosa. In s’universidade zente chi connoschiat su sardu mezus de a mie bi nd’aiat meda.

 

Proite custu no est capitadu ?

 

Mah….. Nois in Sardigna amus duos tipos de cane: bi sun sos canes de bértula e cuddos de isterzu. No isco a cale categoria apartenian cussos chi no an chélfidu sighire in cust’àndala. Podet esser chi esseran, comente si narat in italianu, “un ibrido”, ma podet esser puru chi deo mi isbaglie. Su fatu est chi solu dae pagos annos carchi professore at detzisu de fagher esàminos e de discùtere tesis de laurea in limba sarda. Deo de custu nde soe cuntentu meda.

 

 

Tando carchi cosighedda est mezorada in sa cumbata pro s’amparu de sa limba?

 

Pro una parte si podet narrer chi emmo. Ma su chi dispiaghet est ca est mancada s’ispinta de sa zente pro custrìnghere sos professores a fagher diventare sa limba una cosa normale in s’universidade e in s’amministratzione pubbrica. Si podet fagher  un’esàminu o una tesi in sardu donzi tantu, ma no bastat: chena un’impignu pius mannu sa limba sighit a morrer.

 

No diat cherrer chi sas lezes chi sun bistadas fatas, una de s’istadu italianu e una de sa Regione, serveran a fagher balanzare carchi soddu o a dare carchi possibbilidade de carriera in piusu a caligunu. Pro amparare sa limba est chistione de fagher cambiare mentalidade a sa zente. Comintzende dae sas iscolas, inue si poden imparare totu sas materias in sardu.

 

Un’àtera chistione est s’impreu in sas amministratziones pubbricas. Comunes, Provintzias e Regione deven comintzare a iscrìere totu sos documentos ufitziales in sardu, chena isetare sèculos. Gai ebbia si podet tenner un’ispera. No diat cherrer chi arriverat sa meighina cando su malàidu est mortu.

 

In sos annos ’70, l’at ammentadu prima de si che morrer Frantziscu Masala, bi fut una proposta pro su bilinguismu chi est restada pro tempus meda in sos calassos de su Consizu Regionale. Finas a su ’97 cando s’est aprovada sa leze 26. Oe sa Regione mandat addainanti s’idea de una limba sarda comuna. Bois ite nde pensades ?

 

No l’isco. Podet esser puru chi a una limba sarda comuna si possat jòmpere. Su chi contat est a bider comente bi jompimus: custa proposta chi at postu in campu sa Regione la devimus cunsiderare comente una proa, un’idea chi podet esser mezorada. No dia a dare a sa limba sarda comuna un’importantzia definitiva. La proponimus, sa zente l’impitet (ca pius de totu cheret impreada).

 

Dae poi, manu manu chi sas cosas andan addainanti, si podet mezorare, si podet cambiare carchi cosa, cussu s’at a bidere in su tempus chi at a benner. Pro frommare cussa chi si narat sa koinè podet esser chi bi cherfat tempus meda. Sa cosas chi devimus fagher sun duas: impreare meda sa limba iscrita e faeddada e fagher a manera chi sos sardos no si brighen tra issos, ca s’ispera pius manna chi b’est in s’Italia e in sos teracos sardos de s’Italia est chi nois nos ponimus a brigare fintzas a su puntu de lassare a un’ala sa limba pro pensare a àteru.

 

Bainzu Piliu in sos annos ‘70 at fatu pro un’iscuta su sindigu de Bulzi, una ‘idda minore de s’Anglona. Oe sun propriamente sas biddas a amparare sa limba. Est dae inoghe chi podet partire un’idea noa de identidade?

 

Sos cambiamentos mannos de una sotziedade benin mandados addainanti dae pagas pessones. Bisonzat però chi custas pessones sian particulares: deven àere prima de totu bideas jaras e deven tennere sa capatzidade de agguantare pro paritzos annos. Solu gai sas propostas de sas minorias diventan chistiones chi interessan a totucantos. Ma custas pessones deven esser corriatas. Ca si no sun corriatas, si no an sa conca a postu si nde la messan.

 

Unu pòpulu chena limba est unu pòpulu mortu. A pustis de una vida intregada a sa cumbata pro sa natzione sarda, Bainzu Piliu tenet un’ispera pro su tempus benidore o sun de pius sos pensamentos feos?

 

Deo so cumbintu chi custa gherra l’amus a bincher. Mancari oe tenza 72 annos no mi che cherzo andare fintzas a cando custa gherra no at a esser bìnchida.